O sa incep prin a oferi oricui citeste aceasta recenzie impresia pe care o cauta: este o serie absolut exceptionala si merita fiecare minut. Pentru oricine doreste o poveste realista, profunda in care te afunzi cu tot sufletul, aceasta este alegerea potrivita. Din momentul in care am inceput-o nu mi-am putut stapani rabdarea pana la urmatorul episod. Desi am vazut multe anime-uri acesta a fost de departe cel mai realist, emotionant si recomandabil pe care l-am vazut.

Povestea ia amploare incetul cu incetul, autorul a avut grija sa nu dezvaluie prea mult din start, dar nici prea putin incat sa nu fie inteles firul narativ. Scenele muzicale sunt insotite de monologuri si impresii ale publicului, abia dupa ceva timp am realizat ca desi se canta chiar si 10 minute, totul pare sa treaca in cateva clipe, deoarece fara sa iti dai seama te afunzi in sentimentele descrise de fiecare personaj. Fiecare persoana isi va gasi cumva in loc in aceasta serie, un loc in care sa se poata puna, sa poata simti acelasi lucru ca acel personaj, fie ca este vorba de a fi pe scena, un simplu spectator sau un sustinator important pentru protagonisti. Ceea ce m-a facut sa imi fie greu sa fac pauza intre episoade a fost fix felul de expunere al detaliilor semnificative pentru desfasurarea actiunii. Cand credeai ca incepi sa intelegi ceva afli ca totul e mult mai profund si ca sunt si alte motive in spatele celor intamplate. Acest stil de implinire sufleteasca treptata cred ca este capabil sa tina in scaun pe aproape oricine priveste, fie ca este o persoana mai emotiva sau nu. Inca un lucru care mi-a placut enorm este ca anime-ul nu prezinta actiune fara sens, aproape totul are o insemnatate. Am avut mereu garantia ca nu privesc ceva ce n-ar conta mai tarziu sau ceva ce nu ar fi mai bine inteles mai tarziu.

Personajele sunt dezvoltate absolut superb. La final ajungi sa poti spune ca le cunosteai, ca te asteptai sau nu la ceva din partea lor, tocmai pentru ca incepusei sa le dai un caracter in capul tau fara sa iti dai seama. Faptul ca desi e evident cine sunt protagonsitii, dar in acelasi timp exista un balans intre expunerea lor si a celorlalte personaje a facut intreaga actiune sa fie mai captivanta. Acest lucru se rezuma tocmai la scenele care mereu imi faceau pielea de gaina: interpretarea pe scena. Toate acele scene erau umplute de un character development aparte. Muzica facea totul mult mai emotionant, mult mai captivant si important, ba chiar am simtit ca se transmit sentimentele tuturor prin acele scene. Puteam simti cu adevarat ca mi se racesc mainile si ma trec fiorii, totul datorita implicarii fiecarui personaj, orice rol ar fi avand el.

Animatia si coloana sonora probabil au fost detaliile ce au dus anime-ul la un nivel exceptional. Povestea si dezvoltarea personajelor a fost fara repros in opinia mea, dar in aceste detalii sta puterea de transmitere a mesajului operei. Evident anime-ul avand tema muzica era de asteptat sa aiba o coloana sonora buna, dar modul in care a fost folosita, mesajul explicat al fiecarei piese, piesele alese cu dedicatie pentru fiecare moment fix atunci cand situatia protagonistului era spre mai bine sau spre mai rau. Pot spune ca pana si miscarile lui cand canta la pian pe scena transmiteau emotia pe care o simtea, furia sau calmul, frustrarea sau entuziasmul, oarecum pana si imaginile puteau fi citite, iar sunetele vazute. (metaforic vorbind evident :) )

In concluzie, acest anime este mai mult decat o poveste, este o lectie de viata. M-a marcat si mi-a dat multe teme de gandire, cum sa fac sa fiu mai bun la ceea ce imi place, cum sa fac sa ma definesc sau sa nu ma definesc doar in functie de ceea ce fac, cum sa transform un hobby in ceva maret, cum sa apreciez mai mult oamenii care ma sustin, cum sa fiu mai bun in fiecare zi...

Concluzie generală: Capodoperă.

Damaschin, IoAna63194, Editza10